DUPĂ², ‡ DUPRE prep. 1 De p (r) e: dupre fața pămîntului i-au șters (LET.); ați perit toți după fața pămîntului (BIBL.) ¶ 2 = DUPĂ¹ 4: l-au poreclit Rareș, dupre numele muierii ce au fost după alt bărbat (GR.-UR.).

!după cum loc. conjcț.

după cum loc. conjcț.

după cum.